Search

open memories

A book of memories

Category

Soul

Primii din sezonul asta

Advertisements

De Pasti

Offf.. Tare-i greu

Pastram traditii

Ei cum bl*a sa nu comentezi si sa nu spui nimic

Iarasi a venit moment cand imi vine sa spun “ushis nahi pe toti”.. Stiu e agresiv, stiu ca nu e politicos, stiu ca asta ma face mai putin ‘lady.. da’ cum ble sa taci si sa reactionezi altfel decat agresiv. Despre ce fel de politete sa mai fie vorba cand oameni sunt omorati ca mustele, cand copiii sunt intoxificati cu gaz, cand oamenia / umanitatea pur si simplu dispare. Si totul e facut de mana omului. Mi-i pohi cine e de vina, cine exact a dat oridnul final si cine a apasat pe buton. Pana la urma fiecare dintre marile puteri isi au parte in masacru. Fiecare ii preocupat sa arate ca ii mai pzdos. Luavati-va de mana si f*teti-o invartindu-va in cosmos si faceti acolo ce vreti, dar pe noi lasati-ne in PACE

#peace #freedom 

Si da, e prima data cand imi permit sa scriu public in stilul asta, da’ m-a ajuns la os. 

Eu oare voi muri de moartea mea?!?!? Sau va fi cineva sa ma ajute sa aflu daca exista viata de dupa. Da’ oare copii mei de ce moarte vor muri?!?!? Da’ oare voi reusi sa fac vreun copil sau voi fi omorata ca o musca inainte de asta?!?!?

Ei cum sa nu folosesti #mat?!?!?

Va rog eu tare mult #HaidetiSaFimMaiBuni #HaidetiSaRameniOameni #HaidetiSaNeIubim #HadetiSaFacemPace  

Welcome back MadeInHome

Uite ca a venit si mult doritul mohito.. dupa 11h calatorite PA – VIE – SO + 30 min cu taxi in SO ca o adevarata aventura + 1h plimbat ~ cautat ATM 

Feeling perfect.. a bit strange, but PERFECT

#1 PA – OE best concert

Balena cea (mai) albastra 

Ieri am aflat de asta. De ieri nu-mi da pace. Daca tot ma iau cu altele si gandurile zboara la viata de fiecare zi, cum dau peste cea mai noutate/postare/stire nu-mi pot lua ochii fara sa citesc. Eu sunt inca in procesul de digerare a informatiei.

Ieri am vazut emisiune cu detalii, cu poze, cu parinti, cu desene pe pereti – balene si fluturi, cu lacrimi… Da, ieri am plans cat nu am plans demult. Nu am plans de mila si nici din reflex, a fost o reactie de soc – atunci cand pur si simplu e nevoie de timp ca sa pui lucrurile cap la cap.

Nu am copii. Situatia asta incerc sa o transpun in adolescenta mea. Sa fiu eu in pielea unui copil naiv, sensibil, usor de manipulat. De pe la 16 ani am petrecut nopti intregi singura acasa. Tatal meu lucra in ture de noapte la al doilea lui job – medic la urgenta (dam, very nice job, dar azi nu despre asta). Am avut tot timpul de lume sa incerc de toate, sa beau, sa fac copii, sa incerc ‘travka, sa fumez sau sa fac petreceri. Poate am fost prea naiva, dar in nici una din noptile cand am ramas singura nu am nimic din cele enumerate mai sus. De ce nu? Te rog, nu ma intreba ca nu stiu. Sa fie oare buna educatie?!? Nu cred, chiar nu cred. Don’t take me wrong, nu zic ca am fost rau educata, ba din cotra. Doar pentru mine aceasta notiune e cam greu de masurat sau etichetat. Si pana acum m-am minunat ca nu am iesit cu ‘vanatai din perioada aia. 

Refenim la mamiferul meu preferat – balena. Incerc sa ma pun in situatia in care am acces la net, la retele, la ‘grupuri ucigatoare, petrecand nopti singura acasa si avand o liberatate care multi si-o doreau la varsta aceea. Cum as fi reactionat oare? Cat de bine as fi reusesc sa resping ‘atacurile? Si daca da, atunci aveau oare ai mei sa observe urma de schimbare? Avea oare chiar sa imi las creierii spalati asa frumos cu detergent care pute a domestos? 

Eu chiar cred ca am fost un copil care se lasa usor influentat de prieteni. Asta chiar si fratele meu o poate confirma. El la randul lui ma manipula, fiind mai mare si ‘intelept. In acelasi timp eram in copil foarte responsabil. Atunci cand faceam ceva necrestin simteam o vina din aia ca puteam sa intru in pamant, eram gata sa dispar si sa spun rugaciuni. Tocmai de asta am fost un copil cuminte. Iar ai mei pot spune putine boacane care le-am facut. Poate asta e unul din motive ca au reusit sa aiba incredere in mine si mi-au oferit libertatea de care vorbeam mai sus. Nici de asta nu sunt sigura.

Una stiu, cand am fost adolescenta am fost vulnerabila. Ma consider norocoasa ca nu am avut in jurul meu ispite, ca am fost lipsita de curiozitatea sa le caut si incerc. 

Dar copilul meu oare cum va fi? Dar daca eu voi face exact acelasi lucru care l-au facut parintii mei oare va fi la fel de succes? Educatia cum o putem masura? 

Draga alba, gri, albastra balena, nu lua copii cu tine. Parintii le duc dorul. Multumesc anticipat.

Party planning in process 

That was it ❤️🚗

In zilele/perioadele cand e nevoie de “iziuminca”

Evening with family

Sophie

‘ Lucru cel mai intelept este sa stii ce nu stii. Socrate

‘ nu putem ajunge la o cunoastere sigura in legatura cu ceva care se schimba tot timpul. Stiinta sigura putem avea doar despre ceea ce recunoastem cu ajutorul ratiunii. Platon

‘ trupul / suflet / virtute  = capul / ratiunea / intelepciune + piept / vointa / curaj + burta / dorinta, placere / masura. Platon

‘  nimic nu exista in constiinta care sa nu fi existat inainte in simturi.  Aristotel (384-322 i.Hr.) – empirism 

trei forme de fericire: 1. Viata placerilor si multumirilor; 2. Viata de cetatean liber si responsabil; 3. Viata de cercetator si filosof. Aristotel 

 realitatea consta in doua substante: gandirea si extinderea in spatiu. Descartes 

‘ Dumnezeu este Natura / Dumnezeu este Creatie. Monist. Spinoza

‘ “An essay concerning human understanding/ O incercare cu privire la ratiunea omeneasca” –   John Lock (1632-1704)

idei simple senzoriale –> idei reflexive / sezantie–> reflexie (ex: copilul mai intai mananca o portocala, iar apoi se invata/ obisnuieste cum se perceapa, interpreteze gustul portocalei). Lock

‘ calitati primare – ne ajuta sa percepem forma, greutatea, marimea, miscarea / calitatile secundare – impresii senzoriale, gust, vaz, miros, sunet, culoare.. Sunt influenta insusirilor exterioare a simturilor noastre. John Lock

‘ impresii vs idei (amintiri) –> impresiile sunt mai puternice decat amintirile. David Hume (1711-1776)

‘   George Berkeley (1685-1753)

‘ numai atunci cand stim ca actiona respectand legea morala actionam in libertate. Kant 

Like home

Nu a fost faimos, dar a fost ARTA

Mesaj de memorat 

On my way home

Weekend-ul in 2 cuvinte

85

O zi cu ganduri multe

 

 

In zilele cu cer greu si nod in gat – ca azi – timpul trece foarte greu. Sunt la birou si incerc sa imi gasesc un refugiu, ceea ce e o adevarata confruntare. Astazi pilula mea este cititul, m-am ascuns pe blogurile cu articole de suflet. Iar cand am dat de titlul “Totaluri, inainte de 35”, m-a fulgerat ideea sa scriu totalurile mele pana la 28. Cred ca este exact de ce am nevoie acum, sa-mi fac curatenie in minte si suflet.

Da, acum 5 zile am facut 28. E atat de aproape de 30, ca incep deja sa ma obisnuiesc cu ideea ca la anu’ va fi ultima mea aniversare cu prefixul 2 J Dam, eu nu sunt cu nimic diferita de majoritatea. Dar nu despre asta voi scrie astazi.

Si uite ca am scris cele 2 paragrafe de introducere, iar mai departe ioc.. Parca simt ca asta e de ce am nevoie, sa scotorosesc ce am in suflet, sa gasesc si sa ating ce doare, sa inteleg de ce doare si sa las acolo mai departe sa doara.. pana se vindeca. Dar nu e simplu deloc. M-am oprit, meditez, adun ganduri, las mintea sa fuga pe toate rafturile memoriei. Imi dau seama ca tacerea nu functioneaza. E nevoie sa scriu, orice, chiar si paragrafe care vor fi sterse mai tarziu la redactare. In momentul asta e vorba doar de suflet care trebuie sa curga, poate chiar si in demagogii.

Ahh, da.. sa reamintesc ca sunt la lucru si sunt cu un ochi pe inbox. Iar acum un coleg ma roaga sa il ajut sa se sinucida (ii place job-ul, dar are o saptamana foarte grea). El macar are motive clare de ce e nervos, frustrat si obosit. Eu, in schimb, nu inteleg de ce simt ceea ce simt.

Motivul?

Azi dimineata m-am trezit fara alarma. Era deja 7:42am, exact cu o ora mai tarziu decat ma trezesc eu deobicei. Dar in loc sa sar din pat si sa ma grabesc, eu am ales sa mai stau cu ochii inchisi inca 3 minunte. Atunci am realizat ca nu vreau sa merg la birou, ca nu vreau sa ma gandesc ce task-uri am astazi. Eu stiu ca majoritatea au aceasta stare in diminetile lor contidiene, insa nu si eu. Mie imi place ce fac si merg la birou cu ganduri bune si incep ziua pozitiva.

Atunci creierasul a inceput sa caute motivele acestei stari.. Nu sunt pe ciclu si nici nu trebuie sa vina curand. Ba din potriva, tocmai s-a finisat si ar trebui fie exact invers. Unde e euforia? Unde sunt diminetile cand in oglinda ma vad mai frumoasa? Unde sunt zilele cand simt ca sunt in putere si ca pot tot? Unde e increderea ca merit lucruri si oameni frumosi? Unde sunt endorfinele care fara motiv anume ma fac feiricta? Unde? Hormonii astia, chiar nu-i mai inteleg. Isi fac de cap si imi dau toata lumea cu picioarele in sus.

Am nevoie de dragoste. Am nevoie de sex. Asta e unica explicatie ralionala si plauzibila pe care o pot gasi. Dar in august am fost tot single, iar atunci ma simteam euforica si aveam lumea/barbatii la picioarele mele. Acum in schimb ei nici nu ma intetereseaza. Mai degraba m-as descrie ca un strunt si as vrea sa imi ascund capul in nisip. De ce?

Spirjin de la oameni dragi alaturi? Tocmai vin din vacanta din MD, unde mi-am vazut prietenii si am petrecut la o nunta frumoasa. Ok, cu familia am avut divergente, dar au fost si in trecut. As zice ca tot dispozitia pe care o am acum m-a facut o simt situatia mai acid. Plus la toate, chiar nu sunt nevoie de cineva alturi, mai degraba am nevoie de singuratate si leneveala. Poate pur si simplu am dat multa energie altora si am ramas fara puteri? Parca ar trebuie sa fie un schimb de energie, asa cum a fost in august in vacanta. Nu mai inteleg cum fuctioneaza oamenii dragi si energia lor. De ce uneori te umplu iar alteori te golesc. De ce?

Rezultatele? Le am aceleasi pe care le aveam in iulie si atunci ma simteam implinita, iar motivatia ca sa lupt inainte inca mai era. Stiu unde vreau sa ajung in termen scurt. Au mai ramas sa fac mici pasi care sa ma aduca acolo. Stiu ca pasii astia sunt pe puterile mele. Atunci de ce am atitudinea asta? Nu vreau sa fac nimic, vreau sa stau in casa, sa privesc un film, sa citesc o carte si sa beau cafea toata ziua. Ahh, da.. daca ar mai fi cineva sa-mi pregateasca o shisha, ar fi de vis! De ce?

Am avut perioade si mai grele in viata mea profesionala, unde eram singura in echipa si trebuia sa creez lucruri noi singura, sa le testez si feedback-uesc tot eu singura, sa le corectez si promovez tot eu singura. Era o perioada de continua automotivare si am reusit, am avut rezultate foarte bune. Ele s-au datorat in mare parte spiritului meu si puterii mele de gasirii inspiratiei. Totul cu creierul si mainele mele. Am acelasi creier si aceleasi maini, aceeasi situatie unde este nevoie sa ma motivez. E aceleasi lucru, iar atitudine diametral opusa.

Ce sa fac?

Sa caut endorfine. Sa opresc cautarea motivelor. Ele nu conteaza, cel putin nu acum. Am un scrut timp cand trebuie sa aduc rezultate. Sunt sigura ca ele imi vor da puteri, ma vor face sa ma simt implinita, iar confidenta va creste. Deci, opresc sa gandesc / meditez, asta inseamna gata cu demagogiile imaginare. Ele doar imi consuma energia si timpul – si asa limitate. Incep sa fac ceva, lucruri care ma vor misca unde vreau sa ajung. Incet, azi si maine o iau incet. Important sa fac ceva insemnat, care imi va da bustul necesar pentru saptamana viitoare.

Gata cu scrisul! Trec la actiune!

 

Din copilarie 

Almost white

Friendship

White cute ❤️

Prietenie

That moment when  I find out I still feel something… Maybe some day it will make sense and I will understand what I feel and why I feel… #touching #speechless #confused 

Salata cu legume de casa.. ca la bunica

I miss this window with mountain view 😍

New category.. Ushidii nah*i pe toti

Eu de vreo luna in urma, mereu cand dau peste prostia omeneasca imi vine o vorba in minte.. uneori imi vine si pe limba, imi adun tot curajul si imi permit sa o pronunt 

“De ushis nahi pe toti” sau “Ushide-l nahi” si toate alte combinatiile cu cuvintele “ushis” + “nah*i”. In unele situatii tare bine se potriveste si cuvantul “castrat”…

Si daca tot asa bine merge fraza cu multe situatii din lumea de azi, atunci voi face si aici o categorie. Ca sa nu iasa ca traim intr-o lume roz, numai floricele si duck-face selfies.


Da’ noi oare cand vom inceta sa vedem violeta ca stil de viata si o normalitate permisibila?

Memories from childhood

Blog at WordPress.com.

Up ↑