Search

open memories

A book of memories

Tag

sad

Ei cum bl*a sa nu comentezi si sa nu spui nimic

Iarasi a venit moment cand imi vine sa spun “ushis nahi pe toti”.. Stiu e agresiv, stiu ca nu e politicos, stiu ca asta ma face mai putin ‘lady.. da’ cum ble sa taci si sa reactionezi altfel decat agresiv. Despre ce fel de politete sa mai fie vorba cand oameni sunt omorati ca mustele, cand copiii sunt intoxificati cu gaz, cand oamenia / umanitatea pur si simplu dispare. Si totul e facut de mana omului. Mi-i pohi cine e de vina, cine exact a dat oridnul final si cine a apasat pe buton. Pana la urma fiecare dintre marile puteri isi au parte in masacru. Fiecare ii preocupat sa arate ca ii mai pzdos. Luavati-va de mana si f*teti-o invartindu-va in cosmos si faceti acolo ce vreti, dar pe noi lasati-ne in PACE

#peace #freedom 

Si da, e prima data cand imi permit sa scriu public in stilul asta, da’ m-a ajuns la os. 

Eu oare voi muri de moartea mea?!?!? Sau va fi cineva sa ma ajute sa aflu daca exista viata de dupa. Da’ oare copii mei de ce moarte vor muri?!?!? Da’ oare voi reusi sa fac vreun copil sau voi fi omorata ca o musca inainte de asta?!?!?

Ei cum sa nu folosesti #mat?!?!?

Va rog eu tare mult #HaidetiSaFimMaiBuni #HaidetiSaRameniOameni #HaidetiSaNeIubim #HadetiSaFacemPace  

O zi cu ganduri multe

 

 

In zilele cu cer greu si nod in gat – ca azi – timpul trece foarte greu. Sunt la birou si incerc sa imi gasesc un refugiu, ceea ce e o adevarata confruntare. Astazi pilula mea este cititul, m-am ascuns pe blogurile cu articole de suflet. Iar cand am dat de titlul “Totaluri, inainte de 35”, m-a fulgerat ideea sa scriu totalurile mele pana la 28. Cred ca este exact de ce am nevoie acum, sa-mi fac curatenie in minte si suflet.

Da, acum 5 zile am facut 28. E atat de aproape de 30, ca incep deja sa ma obisnuiesc cu ideea ca la anu’ va fi ultima mea aniversare cu prefixul 2 J Dam, eu nu sunt cu nimic diferita de majoritatea. Dar nu despre asta voi scrie astazi.

Si uite ca am scris cele 2 paragrafe de introducere, iar mai departe ioc.. Parca simt ca asta e de ce am nevoie, sa scotorosesc ce am in suflet, sa gasesc si sa ating ce doare, sa inteleg de ce doare si sa las acolo mai departe sa doara.. pana se vindeca. Dar nu e simplu deloc. M-am oprit, meditez, adun ganduri, las mintea sa fuga pe toate rafturile memoriei. Imi dau seama ca tacerea nu functioneaza. E nevoie sa scriu, orice, chiar si paragrafe care vor fi sterse mai tarziu la redactare. In momentul asta e vorba doar de suflet care trebuie sa curga, poate chiar si in demagogii.

Ahh, da.. sa reamintesc ca sunt la lucru si sunt cu un ochi pe inbox. Iar acum un coleg ma roaga sa il ajut sa se sinucida (ii place job-ul, dar are o saptamana foarte grea). El macar are motive clare de ce e nervos, frustrat si obosit. Eu, in schimb, nu inteleg de ce simt ceea ce simt.

Motivul?

Azi dimineata m-am trezit fara alarma. Era deja 7:42am, exact cu o ora mai tarziu decat ma trezesc eu deobicei. Dar in loc sa sar din pat si sa ma grabesc, eu am ales sa mai stau cu ochii inchisi inca 3 minunte. Atunci am realizat ca nu vreau sa merg la birou, ca nu vreau sa ma gandesc ce task-uri am astazi. Eu stiu ca majoritatea au aceasta stare in diminetile lor contidiene, insa nu si eu. Mie imi place ce fac si merg la birou cu ganduri bune si incep ziua pozitiva.

Atunci creierasul a inceput sa caute motivele acestei stari.. Nu sunt pe ciclu si nici nu trebuie sa vina curand. Ba din potriva, tocmai s-a finisat si ar trebui fie exact invers. Unde e euforia? Unde sunt diminetile cand in oglinda ma vad mai frumoasa? Unde sunt zilele cand simt ca sunt in putere si ca pot tot? Unde e increderea ca merit lucruri si oameni frumosi? Unde sunt endorfinele care fara motiv anume ma fac feiricta? Unde? Hormonii astia, chiar nu-i mai inteleg. Isi fac de cap si imi dau toata lumea cu picioarele in sus.

Am nevoie de dragoste. Am nevoie de sex. Asta e unica explicatie ralionala si plauzibila pe care o pot gasi. Dar in august am fost tot single, iar atunci ma simteam euforica si aveam lumea/barbatii la picioarele mele. Acum in schimb ei nici nu ma intetereseaza. Mai degraba m-as descrie ca un strunt si as vrea sa imi ascund capul in nisip. De ce?

Spirjin de la oameni dragi alaturi? Tocmai vin din vacanta din MD, unde mi-am vazut prietenii si am petrecut la o nunta frumoasa. Ok, cu familia am avut divergente, dar au fost si in trecut. As zice ca tot dispozitia pe care o am acum m-a facut o simt situatia mai acid. Plus la toate, chiar nu sunt nevoie de cineva alturi, mai degraba am nevoie de singuratate si leneveala. Poate pur si simplu am dat multa energie altora si am ramas fara puteri? Parca ar trebuie sa fie un schimb de energie, asa cum a fost in august in vacanta. Nu mai inteleg cum fuctioneaza oamenii dragi si energia lor. De ce uneori te umplu iar alteori te golesc. De ce?

Rezultatele? Le am aceleasi pe care le aveam in iulie si atunci ma simteam implinita, iar motivatia ca sa lupt inainte inca mai era. Stiu unde vreau sa ajung in termen scurt. Au mai ramas sa fac mici pasi care sa ma aduca acolo. Stiu ca pasii astia sunt pe puterile mele. Atunci de ce am atitudinea asta? Nu vreau sa fac nimic, vreau sa stau in casa, sa privesc un film, sa citesc o carte si sa beau cafea toata ziua. Ahh, da.. daca ar mai fi cineva sa-mi pregateasca o shisha, ar fi de vis! De ce?

Am avut perioade si mai grele in viata mea profesionala, unde eram singura in echipa si trebuia sa creez lucruri noi singura, sa le testez si feedback-uesc tot eu singura, sa le corectez si promovez tot eu singura. Era o perioada de continua automotivare si am reusit, am avut rezultate foarte bune. Ele s-au datorat in mare parte spiritului meu si puterii mele de gasirii inspiratiei. Totul cu creierul si mainele mele. Am acelasi creier si aceleasi maini, aceeasi situatie unde este nevoie sa ma motivez. E aceleasi lucru, iar atitudine diametral opusa.

Ce sa fac?

Sa caut endorfine. Sa opresc cautarea motivelor. Ele nu conteaza, cel putin nu acum. Am un scrut timp cand trebuie sa aduc rezultate. Sunt sigura ca ele imi vor da puteri, ma vor face sa ma simt implinita, iar confidenta va creste. Deci, opresc sa gandesc / meditez, asta inseamna gata cu demagogiile imaginare. Ele doar imi consuma energia si timpul – si asa limitate. Incep sa fac ceva, lucruri care ma vor misca unde vreau sa ajung. Incet, azi si maine o iau incet. Important sa fac ceva insemnat, care imi va da bustul necesar pentru saptamana viitoare.

Gata cu scrisul! Trec la actiune!

 

That moment when  I find out I still feel something… Maybe some day it will make sense and I will understand what I feel and why I feel… #touching #speechless #confused 

Another “1st time” 🙃

Yes, it happened again. This time not my fault 🚗🙄😏

Intutia a dat un semn. Doream sa-l alung. A venit iar. S-a adeverit. Apart Jakubovo nam. #chidos

Blog at WordPress.com.

Up ↑