E vineri. O vineri diferita. O vineri cand e nevoie de cuvinte. Dupa o saptamana absolut total la 180* diferita de altele. O saptamana memorabila, cu bunele si relele ei, cu emotii din cele mai puternice si nestiute. Ei, cum sa nu curga cuvintele dupa asa o saptamana?!?!
Las aici doar cateva idei, ca sa le tin minte pentru restul vietii mele, sa revin la ele si sa-mi aminteasca de emotiile traite acum, poate chiar prea intens intr-un timp atat de scrut.

Luni. Super mega fericita, emotiile explodau din mine. Pur si simplu iesau la iveala de nu aveam control asupra lor. Am si renuntat sa le controlez, desi speriam lumea din jurul meu. Totul a venit din dragostea si afectiune primate de la fete in timpul vacantei noastre in Croatia.

Dusa de val au inceput jocurile (da, au fost mai multe). Fiind constienta de toate.. si de faptul ca sunt jocuri, si de aia ca sunt altii implicati in ele, si de consecinte care pot fi dure, si de infantilismul pe care il rascoleam. Desi controlam situatia in masura limitata, ramaneam in continuare cu picioarele pe pamanant, iar realismul nu m-a lasat nici pentru o zi din saptmana asta. Ceva de genul, traiam cu mintea clara, insa visam prin lentile roz si floricele.

Jocurile nu sunt pentru mine. Stiam asta, dar oricum doream sa intru in ele..asa, doar pentru putin timp, sa vad si eu cu se “mananca” ele. Doream sa vad cum sunt eu, ce fac, ce spun si cum reactionez in situatii de joc (.. sau mai putin joc), care sunt strategiile pe care le aleg si care sunt explicatiile care mi le aduc in concluzie.

M-am ars. M-am lasat arsa CONSTIENT. Poate de aia ca stiam ca nu va durea prea tare. (*sunt prea fericita acum.. corola mea de minuni nu poate fi distorsionata dintr-o clipire). Acum arsa, scriu pentru ca sa tin minte cum se simte. Amintesc, acum “se simte” la o intensitate hiper mica.

Ei bine, din toate astea am inteles ca jocurile isi au rolul lor, necesare din cand in cand. Un pic de adrenalina si endorfine erau nevoie pentru moment. Au iesit la iveala si fricile, odata cu curajul si actiunele nebunesti. Este important sa lasi spatiu si timp, desi in jocurile ele sunt atat de limitate si vrei sa reusesti cat mai multe. Mai bine mai putin, decat in graba. Alege sa joci doar cu oameni care merita, oameni faini, interesanti, veseli, aventurieri, de la care poti invata ceva nou. Fa asta ca un brainstorming cu tine insuti, lasandu-te insipiranta de cele noi simtite, auzite, vazute. Jocul e ca o lume paralela, la care ai acces temporar. Totul e foarte intens si scurt. Iar finalul doare! Doare, oricare n-ar fi el. Iar asta este cel mai important lucru de tinut minte atunci cand intri intr-un joc!

Apoi e nevoie de timp ca sa le aranjeze pe toate la locul lor. Si tine minte, niciodata nu vei putea reveni la viata care ai avut-o inainte de joc! Niciodata nu vei mai fi aceasi persoana. Jocul te invata, te schimba, te maturizeaza, te ridica si te arunca, te zdruncina si te bulverseaza. Totul intr-un timp foarte scurt.

Am intrat –>  had fun –> m-am ars –> now I’m out! Si totul in mai putin de o saptamana!

#thomasmeyer #andothers

Advertisements